Chris Guefroy: Ultima victimă a peretelui - o soartă tragică

Chris Guefroy: Ultima victimă a peretelui - o soartă tragică

Berlin-Treptow, Deutschland - În noaptea de la 6 februarie 1989, doi tineri Berliners de Est, Chris Gueffroy și Christian Gaudian, au făcut o tentativă de evadare în vest. Guefroy, în vârstă de doar 20 de ani, a visat la o viață în America. Inițial a vrut să devină actor sau pilot, dar autoritățile de GDR au împiedicat aprobarea sa de a merge la liceu. În schimb, a lucrat ca ospătar și a avut dorința de a experimenta libertatea. Ulterior, el a primit informațiile că comanda de tragere a fost expusă trupelor de frontieră. Cu toate acestea, aceste informații s -au dovedit a fi greșite.

În seara menționată în jurul orei 10:30 p.m., Gueffroy și Gaudian au ajuns la colonia de grădină de alocare „Harmonie” din Berlin-Treptow. Cu ancore de gunoi făcute de sine, au anulat primul perete de securitate a frontierei. Când au încercat să urce pe ultimul gard, au declanșat o alarmă sub gardul de semnal, au fost descoperiți de trupele de frontieră. 22 de focuri au căzut la 11:39 p.m. Chris Gueffroy a fost lovit în piept și a murit la fața locului. Christian Gaudian a fost rănit pe picior și apoi arestat. Ulterior, el a primit o pedeapsă cu închisoarea de trei ani din cauza „tentativă de trecere ilegală a frontierei în cazul dificil”.

Ultima victimă a comenzii de tragere

Chris Guefroy este ultima victimă cunoscută a comenzii de tragere de pe Zidul Berlinului. Această statistică înspăimântătoare face parte dintr -o poveste lungă asociată cu numeroase alte victime. De exemplu, Ida Siekmann, una dintre primele victime, a sărit pe o fereastră în speranța zborului din 22 august 1961 și a cedat la rănile ei. Primul refugiat, Günter Liftin, a fost împușcat pe 24 august 1961. Moartea lui Peter Fechter, care a fost rănită grav în 1962 în țara No Man în 1962, a ilustrat realitatea brutală a regimului de frontieră și inactivitatea Occidentului în timpul Războiului Rece. Politica pașilor mici ar trebui să creeze relații umane între estul și vestul Germaniei pentru a depăși în cele din urmă diviziunea, în timp ce mii de oameni continuă să moară din „zidul de protecție antifascist”.

După cum explică istoricii și arheologii de la Fundația Berlin Mauer [BPB.DE], au fost documentați între 264 și 421 de victime. Cu toate acestea, aceste număr de victime sunt controversate, deoarece variază în funcție de sursa de date. Discuțiile despre număr chiar merg până acum, încât gardienii de frontieră care s -au sinucis la serviciu ar putea fi de asemenea incluși. Cu toate acestea, procesarea științifică largă a deceselor de la Berlin și granița interioară germană a început abia după sfârșitul secolului. O cale către o viziune diferențiată a grupurilor de victime, pe măsură ce istoricii temati, ar putea fi împărțită în trei categorii: victimele puterii de stat nelegitime, au provocat decese și alte decese în legătură cu regimul de frontieră.

Încercarea de a acoperi

După moartea fiului ei, Karin Guefroy a fost pus sub presiune de către autoritățile GDR. La două zile de la incident, a aflat despre soarta tragică a fiului ei. Guvernul GDR a încercat să acopere circumstanțele, iar ministrul Stasi, Erich Mielke, și -a cerut scuze într -o scrisoare cu șeful SED Erich Honecker pentru incident. Acest incident s -a întâmplat cu doar opt luni înainte de căderea Zidului Berlinului, care trebuia să inițieze o nouă eră a libertății.

Cercetarea istorică intensivă și rezultatele curând publicate ale Fundației Berlin Wall și arhiva Germaniei în 2025 ar putea ajuta la aprofundarea înțelegerii fatalităților regimului de frontieră. Dr. Gerhard Sealer, care conduce departamentul de cercetare și documentație, va încuraja și va continua dezbaterile privind criteriile pentru a determina victimele pentru a aprecia în mod adecvat această parte întunecată a istoriei germane.