Viitorul nuclear al Europei: noi strategii împotriva amenințării Rusiei!

Viitorul nuclear al Europei: noi strategii împotriva amenințării Rusiei!

Peisajul politicii de securitate a Europei este în prezent modelat de două șocuri extrovertite. În primul rând, atacul major al Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a schimbat drastic percepția europenilor asupra amenințării. NATO a putut să-și protejeze membrii printr-o descurajare nucleară credibilă, prevenind în același timp un scenariu de escaladare militară. Acest lucru arată încă o dată că armele nucleare oferă și protecție Rusiei, întrucât statele occidentale au exclus implicarea militară directă în Ucraina. După cum relatează Internationalepolitik, al doilea șoc a venit în 2025 cu administrația Trump, care a văzut Europa mai puțin ca partener și din ce în ce mai mult ca un perturbator strategic. Vicepreședintele JD Vance i-a descris chiar pe europeni drept oponenți ideologici.

De asemenea, președintele Trump a cerut Ucrainei să pună capăt conflictului în condițiile Moscovei. Aceste schimbări în politica externă a SUA au ridicat multe întrebări cu privire la viitorul descurajării nucleare în Europa. În ultimii ani, a devenit, de asemenea, clar că SUA trebuie să se concentreze mai mult pe Asia, în timp ce se confruntă cu Rusia și China ca rivali nucleari egali. Această realitate are un impact asupra gândirii strategice a Europei.

Revizuirea descurajării

După încheierea conflictului Est-Vest, arsenalele nucleare din SUA și Rusia s-au micșorat semnificativ, dar stocul de focoase nucleare rămâne semnificativ. Ca o reamintire: un posibil conflict nuclear ar putea avea consecințe catastrofale, după cum subliniază bpb. Modelele climatice susțin și temerile cu privire la o „iarnă nucleară” care ar putea fi declanșată de un astfel de schimb de lovituri.

Discuția europeană despre propria sa descurajare nucleară a revenit la suprafață. Politicienii din Germania, Polonia și statele baltice cer să se ia în considerare alternative la protecția actuală a SUA. Europa se confruntă cu provocarea de a-și asigura ea însăși descurajarea nucleară, în timp ce SUA își pot reduce sprijinul.

Cu toate acestea, dobândirea unui arsenal nuclear independent ar implica riscuri considerabile. Washingtonul și Moscova ar putea acționa împotriva proliferării nucleare, care ar putea amenința stabilitatea în Europa. Cooperarea strânsă cu alte state nucleare precum Franța și Marea Britanie ar fi, prin urmare, esențială pentru a dezvolta strategii comune. Franța, de exemplu, are aproximativ 300 de arme nucleare, dar nu participă la grupul de planificare nucleară al NATO, în timp ce Marea Britanie se bazează pe o cooperare strânsă cu SUA.

Rolul controlului armelor

Controlul actual al armelor a devenit cu atât mai important pe măsură ce tot mai multe țări dețin arme nucleare, sporind și mai mult provocările. Criticii teoriei descurajării susțin că neutilizarea armelor nucleare din 1945 nu arată o legătură cauzală clară cu descurajarea efectivă. Cu toate acestea, războiul din Ucraina arată că amenințările nucleare pot fi interpretate și ca o escaladare a riscului, deși rămâne neclar dacă Rusia ar fi într-adevăr pregătită să întreprindă o astfel de operațiune.

Când vine vorba de întrebări despre viitorul nuclear al Europei, va fi crucial ca Statele Unite să continue să se apere în Europa, extinzând în același timp capacitățile militare convenționale. Un dialog nuclear cuprinzător ar putea ajuta la explorarea posibilelor scenarii cele mai defavorabile. Dar cea mai mare provocare este probabil să modelăm schimbarea în așa fel încât Europa să nu ajungă într-un „decalaj de descurajare” și să rămână fără apărare împotriva acțiunilor agresive ale Rusiei, aspect subliniat de Spiegel este citată din nou și din nou7.