Azil bisericesc pentru somalezi: Episcopul critică politica de deportare!

Azil bisericesc pentru somalezi: Episcopul critică politica de deportare!

La Berlin, Biserica Evanghelică din Germania (EKD) provoacă furori găzduind trei solicitanți de azil somalezi, doi bărbați și o femeie, într-o rectorie. Această măsură se bazează pe politica îngrijorătoare de migrație a guvernului federal, care a fost aspru criticată de episcopul Christian Stäblein, reprezentantul EKD pentru refugiați. Episcopul îi descrie pe refugiați ca fiind „foarte tineri” cu experiențe dificile și susține că aspectele umanitare ale politicii de migrație nu trebuie pierdute din vedere. Stäblein reacționează cu groază la respingerea celor care caută protecție la frontiere și solicită guvernului să se autoexamineze pentru a găsi soluții umanitare care să corespundă oamenilor și demnității lor. {{source_1}} relatează că refugiații somalezi se află la Berlin de la Rusalii și au fost cazați în capitală din motive medicale și umanitare.

Refugiații au făcut mai multe încercări de a ajunge în Germania, dar au fost întoarse înapoi de poliția federală în timp ce erau deja în siguranță în Polonia. Doar ajutorul activiștilor pentru azil a făcut posibilă intrarea acestora. Ca și cum biserica ar fi aprins o lumină în întuneric, sprijinul ei arată acum posibile căi pentru azilul bisericesc dacă există amenințarea de deportare. Potrivit Oficiului de Stat pentru Refugiați din Berlin, somalezii sunt înregistrați la centrul de sosiri și participă la toate numirile oficiale necesare.

Umanitatea în atenție

Care sunt provocările cu care se confruntă o societate democratică când vine vorba de politica de migrație? Aceste întrebări apar, mai ales după adoptarea unui controversat „plan în 5 puncte” privind politica de azil și migrație în Bundestag. Cu sprijinul CDU/CSU, FDP și AfD, acest plan solicită, printre altele, controale permanente la frontieră și respingerea celor care solicită protecție, lucru pe care Stäblein îl consideră inadecvat și împotriva normelor legale și europene. Într-un apel pasionat, el face apel la toate părțile să găsească un discurs comun care să pună umanitatea în prim-plan. Episcopul își ridică vocea împotriva instrumentalizării problemelor migrației în scopuri de campanie electorală și descrie recenta victorie a populiștilor de dreapta drept o tendință alarmantă în cultura democratică.

„Nu este vorba doar de cifre, ci de oameni”, subliniază Stäblein, subliniind responsabilitatea istorică a Germaniei în ceea ce privește azilul și refugiații. O privire înapoi la perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial arată că Germania a făcut deja o ruptură cuprinzătoare cu trecutul când dreptul la azil a fost consacrat în Legea fundamentală în 1949. La acea vreme, societatea trebuia să se distanțeze în mod clar de istoria național-socialistă. În perioada care a urmat, Germania a primit mulți refugiați care au venit la granițe din cauza războaielor și persecuțiilor, astfel încât dreptul la azil a fost modelat de soarta oamenilor care depind de el.

Dezbaterea despre azil și migrație

Discuția despre politica de migrație nu este nouă în Germania. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania de Vest a fost elaborată o lege cuprinzătoare a azilului pentru a oferi numeroaselor persoane strămutate și expulzați din acea vreme un acoperiș sigur deasupra capetelor. Cu toate acestea, începând cu anii 1990, politica de azil s-a schimbat fundamental, în primul rând prin introducerea conceptelor de „țări terțe sigure” și „țări de origine sigure”, care îngreunează semnificativ solicitarea de azil pentru refugiați. În plus, numărul cererilor de azil în Germania a scăzut semnificativ de atunci, făcând cu atât mai urgentă necesitatea reformelor și a mai multor soluții umanitare.

„În ziua de azi este și mai important să respectăm drepturile celor care caută protecție și să le oferim o perspectivă”, spune Stäblein. EKD se angajează să creeze un regim de migrație umanitară care se bazează nu numai pe cadrul legal, ci mai ales pe umanitate și demnitate. Rămâne de sperat că voci precum episcopul Stäblein vor fi auzite și vor iniția schimbările necesare în politică.