Soartă tristă: soldatul Rohm s-a luptat mult timp cu PTSD și depresie

Soartă tristă: soldatul Rohm s-a luptat mult timp cu PTSD și depresie

Pe 3 iulie 2025, mica comunitate Helmbrechts din districtul Hof, Bavaria, a trăit un incident tragic care a făcut lumină asupra soartei unui fost soldat. La ora 7:45, locuitorii au auzit o bubuitură surdă dintr-o casă cu două familii. Angelika Rohm, soția sergentului major Reinwald Rohm, în vârstă de 50 de ani, și-a găsit soțul fără viață în camera lui de hobby. Și-a luat viața după ce a suferit ani de zile de tulburare de stres posttraumatic (PTSD) și depresie severă. Drumul către această decizie tragică a fost lung și anevoios, marcat de o luptă zadarnică pentru recunoaștere și sprijin din partea Bundeswehr. După cum relatează [Imagine], pierderea a fost devastatoare pentru familie și comunitate.

Reinwald Rohm sa alăturat Bundeswehr în 2000 și a devenit rapid un expert în eliminarea munițiilor explozive. În timpul misiunilor sale în zone de criză, cum ar fi Afganistan și Kosovo, a trăit evenimente traumatice care au avut un impact profund asupra lui. Un atac sinucigaș asupra soldaților Bundeswehr la Kabul în iunie 2003, în special, l-a lăsat cu cicatrici vizibile. Aceste experiențe l-ar duce în cele din urmă la alunecarea lui Rohm într-o perioadă întunecată în care s-a izolat de familia sa și de mediul său. A băut mai mult și a slăbit dramatic. În ciuda calvarului său, boala lui nu a fost recunoscută oficial până în 2022, iar Bundeswehr a oferit puține compensații. Rohm a reacționat la decizie cu protest și a cerut indemnizații mai mari, dar a continuat să se confrunte cu respingeri.

Luptă pentru recunoaștere și ajutor

Cazul lui Reinwald Rohm nu este singurul exemplu al problemelor persistente cu care se confruntă mulți veterani. Sute de soldați traumatizați luptă pentru recunoașterea bolilor mintale, adesea de ani de zile. După cum notează [Tagesschau], doar 10-20% dintre cei afectați de PTSD primesc ajutorul de care au nevoie de la Bundeswehr. Acest lucru ridică provocări majore pentru instituție, nu numai în ceea ce privește drepturile soldaților, ci și în recrutarea de personal nou. Mulți veterani traumatizați se simt singuri și nu știu unde să găsească sprijin.

Deși Bundeswehr a făcut progrese în tratarea bolilor mintale în ultimii ani, criticile la adresa birocrației și a procedurilor lungi rămân puternice. Procesele de recunoaștere a bolilor mintale durează în medie 22 de luni și au declanșat numeroase contradicții și procese ulterioare. Rapoartele recente arată că aproximativ 30% dintre cererile de recunoaștere din cauza bolilor mintale sunt respinse. Astfel de cifre dau impresia că punctul de contact pentru veterani duce un „al treilea război” împotriva birocrației.

Un apel la ajutor

Reinwald Rohm nu este singurul a cărui încercare este un exemplu pentru mulți. Cazul evidențiază eșecul grav de a sprijini veteranii care au luptat pentru țara lor. Pierderea unei persoane dragi este întotdeauna dureroasă, dar societatea poate și trebuie să facă mai mult pentru a oferi ajutorul necesar celor care suferă consecințele misiunilor lor. Ofertele de ajutor pentru persoanele cu depresie și gânduri suicidare sunt subliniate urgent.

După cum arată evenimentele din jurul lui Reinwald Rohm, este crucial să luăm în serios problemele veteranilor și, în sfârșit, să luăm măsuri adecvate care să ofere acestor oameni și familiilor lor sprijinul de care au nevoie.