Memoria ciudată: inteligența artificială se întâlnește cu scena din Weimar

Memoria ciudată: inteligența artificială se întâlnește cu scena din Weimar

31. August 2024. în acea seară în sala Ket din Weimar, publicul primește un amestec de artă și digitalitate, care este caracterizat prin elemente vizuale și interactive. În timp ce spectatorii pot alege între o varietate de locuri, cum ar fi un pătuț îngălbenit și scaune convenționale, în hol există o atmosferă ciudată. Pereții sunt decorați cu colaje colorate care preiau amintiri și întrebări, cum ar fi „Îmi amintesc de cablurile din grădină” sau „mi -a văzut cineva pantalonii?” Acest design vizual, sub conducerea lui Martin Miotk, contribuie la atmosfera unică. În combinație cu spațiul unghiular care amintește de un muzeu de artă din anii 90, devine imediat clar că ceva neobișnuit este iminent aici.

Instalarea de artă este intitulată „The Weird and The Eerie”, management de către directorul Michael von Zur Mühlen, care a provocat deja o senzație cu un proiect de succes, cum ar fi „Opera - un viitor joc”. Focusul serii este interacțiunea cu o inteligență artificială (AI) care a documentat ultimii 20 de ani de viață ai lui Thomas Köck. Köck, un dramaturg și regizor bine cunoscut, ajunge la controlor și merge într -o călătorie prin trecutul său. Cu un amestec de momente pline de umor și atent, artistul încearcă să se conecteze la doppelgangerul său digital.

un dialog între om și mașină

Demonstrația începe liniștită când fulgii de zăpadă se trântesc pe marea pânză înainte de Köck și colegii săi - Katharina Ernst, Annea Lounatvuori și Andreas Spechtl - intră în cameră. Avatarul lui Köck apare brusc dintr -un loc ciudat, un fel de toaletă din lemn într -un peisaj abandonat și nu arată nici o bucurie. Personajul digital se plânge de viața și puterea că schimbul cu participanții este dificil. Propoziția provocatoare este înglobată pe partea de sus: „Nu te uita înapoi”, ceea ce ilustrează inegalitatea dintre om și mașină. Interacțiunea este în creștere, iar publicul poate chiar să intervină activ în joc, ceea ce creează o legătură plină de viață între realitatea virtuală și lumea reală.

Un element central al serii sunt contribuțiile muzicale care însoțesc evenimentele. Andreas Spechtl, care este, de asemenea, activ ca muzician, asigură fundalul acustic potrivit cu sunetul său întunecat de rock indie. Mai multe scene alternează atunci când muzicienii se cufundă în lumea digitală a avatarului lor. Călătoria lui Spechtl la casa sa din copilărie, în special prin mansardele digitale și subsoluri, îi captivează pe spectatori. Acolo întâlnește colaje de figuri politice și momente critice care perturbă amintirile nostalgice.

jocul amintirilor și criticilor

Performanța se concentrează asupra modului în care AI acționează ca o arhivă a trecutului. De fiecare dată când un muzician intră în lumea digitală, sunt lansate noi straturi de amintiri și asociații. Publicul se confruntă constant cu întrebări: ce înseamnă să trăiești într -o lume digitalizată și cât de mult din această realitate este de fapt modelată de noi înșine? Una dintre cele mai impresionante scene se întâmplă atunci când o figură anime pătrunde în joc și se plânge de locurile de muncă care sunt expuse riscului de AI și, astfel, deschide o dimensiune suplimentară a dialogului.

Reprezentările bântuitoare și accesul neconvențional la subiectul memoriei umane în combinație cu perspectiva mașinii înseamnă că seara declanșează gânduri mai profunde, în ciuda abordărilor sale pline de umor. Cum ne modelează trecutul și câtă influență are tehnologia asupra amintirilor noastre? Există loc pentru speculații: recenziile care sunt exprimate în cursul serii inițiate efectiv de AI sau publicul este manipulat?

Seara nu captivează doar interactivitatea și estetica impresionantă. Există o discuție multifacetă despre interfețele dintre oameni, mașini și ceea ce percepem ca realitate. Experiența „ciudatului și înfricoșătorului” nu este doar o performanță teatrală, ci și o invitație la un dialog critic despre propria noastră percepție despre trecut și viitor.

În cele din urmă, întrebarea rămâne cât de profund vrem să ne cufundăm în lumea inteligenței artificiale. AI este doar un instrument pentru expresie creativă sau chiar pune la îndoială experiențele noastre umane? Răspunsul rămâne în cameră, ca și rolul pe care privitorul se poate ocupa de o poveste prin propria sa poveste, în timp ce AI, în propria sa dispoziție, este gata să spună povești suplimentare.

Performanța poate fi văzută ca începutul unui proiect mai lung care explorează limitele dintre experiența analogică și digitală. Camera va fi accesibilă ca instalație în zilele următoare și va fi interesant să vedem cum reacționează publicul la aceasta.

The Weird & Eerie

Director, Gamedesign and Production: Michael v. To Mühlen, Text: Thomas Köck & Ki, Concept vizual: Martin Miotk, Compoziție: Andreas Spechtl. Muzician live: Inside și interpret: Inside: Katharina Ernst, Annea Lounatvuori, Thomas Köck, Andreas Spechtl. Premiera la 30 august 2024 în Weimar. Durată: 1 oră 50 minute, fără pauză.