De la aurora boreală la șvabă: Transformare lingvistică cu umor!

De la aurora boreală la șvabă: Transformare lingvistică cu umor!

Ce face o Holsteener Deern când, după 25 de ani petrecută pe Ostalb-ul șvab, are impresia că s-a mutat complet într-un șvab? Exact despre asta se ocupă autoarea Alexandra Rimkus în articolul său de pe Schwäbische Post. Ea nu doar aruncă lumină asupra propriei ei transformări lingvistice, ci și asupra cât de strâns este împletită limba cu identitatea.

Călătoria începe cu micul dejun zilnic. Când Rimkus primește rulourile, propoziția „Scoateți untul din frigider?” rostește, își dă brusc seama că a folosit „den” în loc de „die”. Această mică capcană lingvistică duce la o liniște surprinzătoare la masă. Propria ei alegere de cuvinte dezvăluie mai mult decât un accent nord-german; ridică întrebări despre identitatea cuiva și adaptarea la un mediu nou.

Limba ca certificat de identitate

După cum știm cu toții, limbajul este o parte importantă a personalității. Potrivit Goethe-Institut, este o parte inseparabilă a identității noastre. Oamenii par să se perceapă nu numai prin origini, ci și prin felul în care vorbesc, fie prin dialecte, fie prin alegerea anumitor cuvinte. De asemenea, autoarea simte creșterea conexiunii ei cu limba șvabă atunci când folosește „Grüßle” în mesajele ei WhatsApp. Astfel de particularități modelează nu numai contactul social, ci și multilingvismul intern - un concept care descrie modul în care limba variază în funcție de contextul social.

Dialectele înfloresc în regiunea din jurul Ostalbului șvab. Pe de altă parte, dialectele din nordul Germaniei, unde germana standard este vorbită cu un accent ușor, sunt mai puțin pronunțate. În sud, peste 70 la sută vorbesc un dialect, în timp ce în nord, deseori, mai puțin de 30 la sută au acces la el, după cum afirmă Asociația Limbii Germane.

Diversitatea dialectelor

Dialectele nu sunt doar un fenomen lingvistic, ele reflectă și identitățile regionale. În Austria, de exemplu, limba germană este vorbită predominant ca o variantă a bavarezei, cu expresii unice. Această diversitate este o îmbogățire culturală și arată cât de diferit se definesc comunitățile lingvistice. VDS promovează cultivarea dialectelor și arată că învățarea și utilizarea diferitelor dialecte fac parte dintr-o identitate culturală interesantă.

În reflecțiile sale, autoarea Rimkus reflectă că nu este vorba doar despre acceptarea noilor particularități lingvistice, ci și despre o legătură mai profundă cu patria ei. Preferința lor pentru linte cu spaetzle și Maultaschen cu salată de cartofi (fără maia!) vorbește despre integrarea lor cu succes în cultura alimentară regională. În ciuda tuturor schimbărilor, originile ei nord-germane rămân ancorate în pașaportul ei. Este mândră de ambele identități: nord-friziană în pașaport, șvabă în inima ei.

Limbajul și identitatea sunt o interacțiune dinamică care se desfășoară continuu în viața de zi cu zi. Propoziția „Scoateți untul din frigider?” nu este doar o întrebare banală, ci un indicator al transformării care a avut loc de-a lungul anilor.

Povestea lui Rimkus arată că nu suntem niciodată complet unul sau altul. Transformarea lingvistică este un proces captivant care provoacă continuu oamenii să-și redefinească identitatea. Este un semn de vivacitate și schimbare care devine vizibil în mijlocul vieții de zi cu zi și care trebuie apreciat.