Schimbarea culturii doliu: descoperirea ritualurilor de rămas bun în Renania-Palatinat

Schimbarea culturii doliu: descoperirea ritualurilor de rămas bun în Renania-Palatinat

În lumea cu ritm rapid de azi, în care abordarea morții este adesea exclusă din viața de zi cu zi, ritualurile capătă o importanță centrală. În partea B a seriei sale de videoclipuri despre cultura doliu, Anja Schrock analizează diversele ritualuri culturale și religioase care însoțesc oamenii atunci când își iau rămas bun. Ea s-a întâlnit cu renumitul filosof și expert în durere, dr. Mathias Jung, sa așezat pentru o conversație aprofundată pentru a explora modul în care diferite culturi se confruntă cu durerea. Ben Courier relatează că Jung îl citează, printre alții, pe Hermann Hesse, care a spus cândva că defuncții trăiesc în amintirile lor. Această idee evidențiază cât de importantă este amintirea pentru procesul de a face față durerii.

„Amintirea dă formă pierderii”, explică Jung. Acest lucru se realizează prin imagini, obiecte și locuri de amintire care mențin legătura cu defunctul dincolo de moarte. Multe culturi au dezvoltat ritualuri speciale pentru a face față pierderilor și jeliului. Atlas de pompe funebre subliniază că durerea nu este doar un sentiment personal, ci și un proces social care reunește comunitățile și promovează construirea comunității.

Diversitatea culturală a ritualurilor de doliu

Varietatea ritualurilor de doliu este atât de mare încât diferitele culturi găsesc adesea modalități foarte diferite de a-și procesa durerea. Ritualurile funerare pot varia între ocazii solemne, cum ar fi Día de los Muertos în Mexic, și ceremonii funerare mai liniștite, cum ar fi cele din multe țări europene. Mymoria descrie modul în care funeraliile festive au loc adesea în Africa, în timp ce în multe țări asiatice doliu este adesea exprimat prin cântece sau dansuri.

Obiceiurile speciale din jurul morții în diferite culturi sunt deosebit de interesante. În Egipt, unde plângerii plângeau cu voce tare moartea în vremuri străvechi, expresia doliului s-a schimbat foarte mult datorită influenței islamului. Plângerea puternică este acum văzută ca o îndoială cu privire la decizia lui Dumnezeu. În schimb, decedatul este spălat, învelit într-o cârpă albă și îngropat la Mecca.

În Irlanda, după cum relatează primarul local din Dausenau, Michelle Wittler, moartea este înțeleasă ca parte a vieții. Cultura hospice irlandeză este percepută foarte pozitiv aici, deoarece familiile sunt implicate activ în procesul de moarte. Astfel de abordări culturale promovează acceptarea morții și pot servi drept model pentru alte societăți.

Acompaniament muzical și rămas bun individual

Designul muzical al rămas-bunului joacă un rol important și variază de la sunete rock la melodii clasice sau religioase. Aceasta reflectă gusturile personale ale decedatului și ale rudelor acestora. Modificările legale ale legislației funerare din Germania, în special în Renania-Palatinat, arată și o adaptare reușită la nevoile celor îndoliați. Eliminarea cerinței de sicriu a deschis calea pentru forme alternative de înmormântare care permit un adio mai individual.

Aceasta înseamnă că din ce în ce mai mulți oameni așteaptă cu nerăbdare forme creative de înmormântare, fie că este într-un cimitir, într-un râu sau sub formă de înmormântări ecologice cu humus. Această diversitate arată dorința de un rămas bun personal și plin de sens. Dr. În conversație, Jung subliniază că ritualurile susțin munca de doliu prin menținerea prezentă a defunctului și, în același timp, dând structura pierderii.

În episoadele următoare din serialul lui Schrock, se va pune întrebarea interesantă: Ce ritualuri ajută? Ce forme de comemorare oferă sprijin? Telespectatorii sunt invitați să reflecteze asupra gândurilor și amintirilor lor despre moarte și durere pentru a găsi noi modalități de a-și aminti și de a comemora împreună.