Amenințarea invizibilă: acidificarea crescândă a oceanelor și consecințele acesteia

Amenințarea invizibilă: acidificarea crescândă a oceanelor și consecințele acesteia

ori pentru marea adâncă - episoade necunoscute ale acidificării oceanului

Discuția despre acidificarea oceanelor este în plină desfășurare, dar efectele reale sunt dificil de atins. Concentrația din ce în ce mai mare a dioxidului de carbon dizolvat nu numai că dizolvă cojile creaturilor mării, dar poate provoca coroziunea solziilor de pește. Chiar și rechinii sunt afectați. În plus, organismele planctonice cu cochilii de var, cum ar fi cocolitoforidele și melcii plutitori suferă de efecte devastatoare. Institutul Alfred Wegener descrie chiar acidificarea oceanului drept fratele gemen rău al încălzirii oceanului, care rezultă din emisiile de CO2 umane.

Un aspect și mai puțin vizibil este acidificarea crescândă în marea adâncă. În adâncimile extreme ale oceanelor, sub 4000 de metri, se răspândește o zonă acidă. Presiunile ridicate, temperaturile scăzute și concentrațiile ridicate de CO2 creează un mediu ostil acolo. Carbonatul de calciu nu se mai dizolvă în aceste adâncimi, ceea ce înseamnă că sedimentele și structurile de scară de var sunt distruse. Acest lucru are consecințe cu mult timp pentru ecosistemul marin din marea adâncă.

Prof. Mark John Costello și prof. Peter Townsend Harris au publicat cunoștințele așa-numitei adâncimi de compensare a carbonatului și efectele sale în 2023 împreună cu alți oameni de știință. De la industrializare, această adâncime a crescut cu o medie de 98 de metri, ceea ce corespunde unei creșteri a fundului mării de 3,6% în ultimii 200 de ani. CCD s-a schimbat diferit în diferite zone de mare, prin care Atlanticul occidental-ecuatorial este cel mai afectat. Această schimbare pune în pericol numeroase habitate și specii marine, deoarece structurile de var pot fi instabile din punct de vedere chimic și pot fi distruse.

în mod deosebit de îngrijorător este determinarea unui grup de lucru internațional de experți profunde, că CCD reprezintă, de asemenea, o limită biologică care limitează habitatul pentru diferite creaturi marine. Cercetarea zonei Clipperton Clarion (CCZ) din nord -estul Pacificului a arătat că există diferite habitate deasupra și sub CCD care sunt puternic influențate de condițiile geologice. Aceste descoperiri ilustrează urgența protecției acestor ecosisteme sensibile.

CCZ este din ce în ce mai afectat de activitățile de construcție montană profundă, deoarece apariția bogată a tuberculilor polimetali reprezintă o destinație atractivă. Aceste resurse valoroase nu numai că atrag moduri de viață diferite, dar prezintă și riscul distrugerii cuprinzătoare a mediului mării adânci. Având în vedere creșterea lentă și natura sensibilă a animalelor din marea adâncă, o relocare a zonelor distruse ar putea dura milenii dacă este posibil.

Acidificarea progresivă a oceanelor reprezintă o amenințare serioasă pentru biodiversitatea marină. Pierderea resurselor vitale și schimbarea habitatelor sunt afectate. Statele oceanice și insulare, în special, sunt afectate de efecte, Bermuda fiind în special în pericol. Declinul productivității marine și schimbările din rețeaua alimentară au consecințe cu privire la pescuitul și certitudinea nutrițională a multor țări.

Este crucial ca publicul să fie informat despre pericolele crescânde ale acidificării oceanelor. Cunoașterea actuală a prof. Costello și prof. Harris ilustrează urgența măsurilor pentru protejarea oceanelor. Este timpul ca guvernele și organizațiile internaționale să acționeze împreună pentru a conține efectele negative asupra mediului mării și pentru a -l combate pe termen lung.

- nag