25 de ani de Partidul Schill: de la judecător fără milă la ruină politică!

25 de ani de Partidul Schill: de la judecător fără milă la ruină politică!

La 13 iulie 2000, Ronald Schill, mai cunoscut sub numele de „Richter fără milă”, a fondat Partidul Ofensiv Constituțional, cunoscut popular sub numele de Partidul Schill. Această formație a recunoscut rapid potențialul care stă în nemulțumirea față de politica stabilită. Poziția cu pumnul de fier a lui Schill ca judecător, combinată cu sentințele sale aspre, a venit exact la momentul potrivit, în timp ce crimele făceau furori în Hamburg. El a reușit să câștige rapid popularitate, ceea ce s-a reflectat nu în ultimul rând în alegerile de stat din 2001, când partidul a primit 19,4% din voturi și a devenit a treia cea mai puternică forță din parlamentul de la Hamburg, după SPD cu 36,5% și CDU cu 26,2%. NDR relatează despre campania electorală promițătoare a lui Schill, care s-a concentrat pe securitatea internă și a făcut promisiunea ambițioasă de a reduce crimele violente din Hamburg la jumătate în termen de 100 zile.

Primele zile ale carierei politice a lui Schill au fost caracterizate de o coaliție uluitoare. În calitate de senator de interne și al doilea primar al Hamburgului, a fost o figură cheie pentru Ole von Beust (CDU), care a reușit să intre într-o coaliție cu partidul Schill și FDP. Latura întunecată a acestei colaborări nu a rămas însă ascunsă: mandatul lui Schill a fost însoțit de scandaluri și zvonuri despre excese personale. În afară de asta, partidul său a suferit o înfrângere amară la alegerile federale din 2002, după doar doi ani, și a câștigat doar 0,8% din voturi la nivel federal. Wikipedia descrie că Partidul Schill a fost văzut inițial ca o mișcare de reformă populistă de dreapta, dar a fost în curând marginit de conflictele interne și de pierderea sprijinului public.

De la ascensiune la nesemnificație

Peisajul politic s-a schimbat brusc. Pe 11 septembrie 2001, lumea a rămas nemișcată, în timp ce atacurile asupra World Trade Center au schimbat radical percepțiile despre securitate și terorism. Hamburg, ca oraș-port direct, s-a trezit brusc în centrul atenției. Partidul Schill a fost obligat să-și țină promisiunile, dar Schill nu a reușit să stopeze crimele violente așa cum anunțase. Acest lucru a oferit un teren fertil pentru criticii săi, care la scurt timp l-au numit nu doar „Senatorul fără plan”, ci și „Senatorul jenant”. Sfârșitul final al coaliției cu von Beust a venit pe 9 decembrie 2003 și a marcat un punct de cotitură profund pentru Schill și partidul său. Wikipedia arată dezvoltarea partidului Schill de la o speranță politică la o umbră a ei, care a dispărut complet din peisajul politic după dizolvarea sa în 2009.

O privire rapidă asupra rezultatelor alegerilor oferă o perspectivă asupra declinului dramatic: în timp ce partidul Schill a strălucit cu 19,4% în 2001, a atins doar 0,1% la alegerile federale din 2005. Această spirală rapidă descendentă poate fi văzută și ca parte a unui fenomen mai amplu. Apariția populismului de dreapta în Germania, inclusiv în alte mișcări politice, provine din nemulțumirea profundă a societății. Böckler-Stiftung analizează că conflictele economice și culturale sunt importante pentru ascensiunea unor astfel de partide. Mulți oameni nu se mai simt reprezentați de clasa politică, mai ales în perioade de criză precum pandemia corona sau conflictul din Ucraina.

Pe scurt, povestea lui Ronald Schill și a partidului Schill rămâne o reamintire a cât de repede se pot termina carierele politice în urma scandalurilor și pierderilor. Și arată încă o dată cât de esențiale sunt componente precum securitatea internă, stabilitatea economică și soarta personală a alegătorilor în atragerea și păstrarea sprijinului.