Ultima ardere a vrăjitoarelor din Köln: Un capitol întunecat dezvăluit

Ultima ardere a vrăjitoarelor din Köln: Un capitol întunecat dezvăluit

Istoria întunecată a vânătorii de vrăjitoare a lăsat urme adânci în Köln. Cazul tânărului Entgen Lenarts este deosebit de impresionant. Entgen, care avea doar zece ani, a fost audiată în Frankenturm în 1655, unde a declarat că a fost deja de 30 de ori la dansul vrăjitoarelor și s-a dedicat diavolului. Cariera ei este tragică: tatăl ei a fost împușcat, iar mama ei a plecat cu un alt bărbat. La acea vreme, viața era deosebit de grea pentru o orfană ca ea, ceea ce probabil i-a alimentat acuzațiile. Din cauza vârstei, nu a fost executată imediat, ci a trebuit să îndure trei ani în turnul închisorii înainte de a fi decapitata la 18 februarie 1655 și apoi arsă. Aceasta a fost ultima execuție documentată oficial pentru vrăjitorie din Köln, unde pot fi găsite un total de 103 acuzații și procese pentru vrăjitorie. Dintre acestea, 38 s-au încheiat cu o execuție publică, o parte înfricoșătoare a istoriei pe care ksta.de o urmărește în detaliu.

Dar de ce se întâmplă asemenea atrocități? Nebunia vânătorii de vrăjitoare a atins apogeul în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Istoricii precum Irene Franken subliniază că circumstanțele crizelor sociale, cum ar fi epidemiile sau războaiele, au necesitat adesea pur și simplu țapi ispășitori. Zeci de mii de oameni, majoritatea femei, au fost uciși în Germania. La Köln, de exemplu, 34 de femei, doi copii și doi bărbați au fost nevoiți să-și piardă viața din cauza acuzațiilor de vrăjitorie. Adesea femeile din medii sărace erau considerate ținte ușoare, ceea ce kliotop.hypotheses.org evidențiază în analizele sale.

Vrăjitorie și denunț

Cartea „Hexenhammer”, publicată pentru prima dată în 1487, a oferit legitimitatea necesară persecuțiilor și conținea instrucțiuni pentru interogatoriu și tortura. Multe practici creștine puteau fi despărțite cu greu de magie și astfel se întâmpla adesea ca denunțurile vecinilor sau cunoscuților să declanșeze anchete. Consiliul municipal din Köln a efectuat ancheta inițială, care a fost apoi înaintată instanței arhiepiscopale. Deși achitările au fost posibile, acest privilegiu a fost rareori extins asupra acuzatului.

Procedurile au urmat un model specific care includea tortură psihologică și fizică pentru a extrage mărturisiri. Au fost folosite teste de vrăjitoare, cum ar fi testul de apă, chiar dacă erau interzise oficial. În acest timp, credința în vrăjitoare și puterile lor a fost larg răspândită. Istoricii raportează peste 40.000 până la 60.000 de execuții în Europa, în jur de 80% dintre victime fiind femei, ceea ce arată, de asemenea, impresionant drama acestui timp. Wikipedia adaugă că alarma despre magia vrăjitoarelor și fricile asociate cu aceasta au fost țesute adânc în structura socială.

Moștenirea vânătorii de vrăjitoare

Efectele acestor persecuții se resimt și astăzi în societate, deoarece stigmatizarea sexuală și socială încă există. În lucrarea sa despre vânătoarea de vrăjitoare din Köln, Gerd Schwerhoff a arătat că multe dintre aceste procese istorice au fost modelate nu numai de superstiție, ci și de factori sociali precum sărăcia și existența marginală. Prelegerea, care a fost publicată și în Protocoalele Bensberg, oferă o imagine de ansamblu impresionantă și ilustrează cât de subțire a fost linia dintre suspiciune și judecată.

În general, rămâne de spus că istoria vânătorii de vrăjitoare din Köln și în alte părți este o amintire întunecată a ceea ce poate apărea din frica socială și ignoranță. Reflectarea asupra acestor evenimente rămâne esențială pentru a crește gradul de conștientizare a dreptății și a umanității în timpul nostru. Lecțiile trecutului nu trebuie uitate.