Ruta vinului germană: o lovitură de marketing din epoca nazistă!

Ruta vinului germană: o lovitură de marketing din epoca nazistă!

„Drumul Vinului German”, unul dintre primele rute de turism viticol din lume, a fost deschis de național-socialiști în 1935 cu scopul de a promova viticultura în Palatinat. Ideea traseului vinului a venit de la un han și a fost rapid pusă în practică – pe fondul dificultăților economice pentru producătorii de vin cauzate de criza economică globală și de ocupația franceză. Viticultorii sufereau de probleme de vânzare și aveau adesea vin nevândut în pivnițe. Național-socialiștii au văzut aceasta ca o oportunitate de a sprijini producția locală prin publicitate direcționată și de a stabili micul oraș vinicol Bad Dürkheim ca centru pentru iubitorii de vin.

Deschiderea sărbătorită oficial a avut loc la Bad Dürkheim pe 19 octombrie 1935, unde o coroadă de sărbătoare cu 300 de vehicule a făcut furori. Gauleiter Josef Bürckel, un antisemit convins, a inițiat ceremonia și a insistat să o primească în vehiculul său pe regina vinului din Palatinat, Trudel Knauber. Traseul vinului se întinde pe aproximativ 85 de kilometri de la Silence până la Bockenheim și șerpuiește prin sate pitorești vinicole. În 2024, 105.000 de turiști au făcut deja un pelerinaj la Neustadt an der Weinstrasse.

Contextul politic

Josef Bürckel a folosit inteligent vocile iubitoare de vin ale populației în propriile sale scopuri pentru a face cunoscută regiunea și a vinde vinuri. O campanie de o săptămână – „Festivalul strugurilor și vinului german” – a promovat consumul de vin local. Sărbătorile au inclus parade, spectacole de teatru și chiar loterie de vin, ceea ce s-a soldat cu o reală mobilizare a băutorilor de vin.

Evreii care au fost implicați în mod tradițional în comerțul cu vin au suferit din cauza hărțuirii naziste, ceea ce a dus la deplasarea multor negustori de vin evrei și a aruncat o umbră întunecată asupra activităților rutei vinului. Istoricii subliniază că în multe regiuni, inclusiv în Moselle, majoritatea comerțului cu vin era evreiesc. Această campanie antisemită a fost vizibilă și în concursurile în care acești negustori de vinuri au fost degradați.

Vinul ca bun național

Sloganul „Vinul este băutura poporului” a fost propagat în canalele de propagandă național-socialiste pentru a promova vinul domestic și a contracara mișcările antialcoolice. Istoricii precum Christof Krieger examinează modul în care viticultura a devenit o problemă de identitate națională în timpul național-socialismului. Așa a apărut conceptul de „sponsorizări de vin” între orașe pentru a crește vânzările.

Prima sponsorizare a vinului a oferit un nou impuls pe piață și a făcut ca vinul sponsorizat să fie permis spre vânzare în anumite regiuni. Accentul pe consumul de vin a atins apogeul și atunci când existau mai puțin de zece negustori de vin de origine evreiască în 180 de sate viticole de pe Moselle, ceea ce pune sub semnul întrebării legenda larg răspândită a unei ponderi mari a evreilor în comerțul cu vin.

Evenimentele din jurul „Rutei vinului german” arată cât de strâns s-a împletit bucuria vinului cu tendințele politice. În timp ce drumurile au evidențiat frumusețea naturală a Palatinatului, ele au fost folosite și ca instrument în marketingul politic la scară largă.

Identitatea națională care a fost propagată prin vinuri și agricultură rămâne ancorată în memoria regiunii până astăzi. Istoria „Rutei vinului german” nu este așadar doar o poveste despre vin, ci și despre trecutul politic turbulent al Palatinatului.

Pentru cei interesați și iubitorii de vin, o vizită la Ruta Vinului nu este doar o călătorie prin soiuri de vin delicioase, cum ar fi faimosul Riesling, ci și o oportunitate de a te implica cu o bucată din istoria Germaniei.

Mai multe informații despre istoria „Rutei vinului german” pot fi găsite în articolele de Geo, neustadt-und-nationalsocialism.uni-mainz.de şi Welt.de.