Litigiu privind Kirchweg din Schwenningen: privat sau public?

Litigiu privind Kirchweg din Schwenningen: privat sau public?

Se întâmplă multe în mica comunitate Schwenningen am Heuberg. Disputa asupra unei căi private pe care municipalitatea vrea să o declare publică stârnește dezbateri aprinse. Jürgen Klemm și Claudia Hogenhuis, care locuiesc de șase ani la Hauptstrasse 43 și conduc acolo un cabinet naturist, sunt protagoniștii acestui conflict. Ei dețin o proprietate peste care trece poteca bisericii, care este desemnată ca potecă privată, dar municipalitatea ignoră acest lucru. Raportează Schwäbische.de, că litigiul a luat amploare abia atunci când a început un proiect de construcție în cartier și au apărut întrebări cu privire la răspunderea pentru eventualele daune produse de utilajele de construcții. Klemm și Hogenhuis i-au interzis apoi constructorului să-și traverseze proprietatea.

Cu referire la institutul „prescripției imemoriale”, comunitatea susține că poteca bisericii este o cale publică. Această regulă specială din dreptul roman prevede că un drept este considerat a exista dacă a fost exercitat continuu pe o perioadă lungă de timp. Așa spune Juraforum: „Prescripția imensă este o instituție juridică care nu este reglementată de lege” și este deosebit de importantă în domenii juridice precum dreptul rutier și dreptul vecin. Are o funcție juridică diferită de Codul civil.

Contextul juridic

Institutul de prescripție imemorială nu este ancorat în Codul civil, ci are la bază dreptul cutumiar, ceea ce presupune un nivel ridicat de complexitate în furnizarea probelor. Cerințe includ, printre altele, exercitarea neîntreruptă a dreptului pe o perioadă de cel puțin 40 de ani și absența oricăror amintiri contrare din ultimii 40 de ani. Aceste puncte reprezintă MTR Legal clar, care explică și faptul că aceasta este o formă specială de achiziție care este rar folosită în jurisprudența modernă.

Comunitatea își bazează revendicarea pe un atlas districtual din 1872 până în 1875 pentru a-și susține pretenția. Dar Klemm și Hogenhuis văd acest lucru ca pe un abuz al unei instituții legale și se tem de expropriere fără compensație. Ei citează propriile dovezi care demonstrează că drumul bisericii este privat, inclusiv un drept de trecere înregistrat din anii 1970 și o ofertă de cumpărare eșuată de la municipalitate în 1998.

Evoluții și perspective actuale

În consecință, cei doi reclamanți au intentat un proces împotriva municipalității. O primă ședință a avut deja loc în fața Tribunalului Administrativ Sigmaringen, iar o a doua va urma pentru a audia declarațiile a doi martori mai în vârstă care vor confirma folosirea potecii bisericii înainte de 1964. În primul tur, instanța a decis ca poteca bisericii să fie considerată o cale privată - o hotărâre care nu este încă obligatorie din punct de vedere juridic. O contestație ar putea escalada situația din nou în orice moment. Primarul Ewald Hoffmann a explicat că municipalitatea va aștepta verdictul pentru a nu face nicio măsură grăbită.

Această dispută cu privire la traseul bisericii este un exemplu al complexității dreptului de vecinătate și al prescripției imemoriale din Germania. Rămâne interesant să vedem cum se va dezvolta situația și dacă în cele din urmă poate fi găsită o soluție acceptabilă pentru toți cei implicați.