Deportarea traumatică a copiilor: Ultima masă rotundă în St. Peter-Ording

Deportarea traumatică a copiilor: Ultima masă rotundă în St. Peter-Ording

Masa rotundă privind trimiterea copiilor în St. Peter-Ording s-a întâlnit pentru ultima oară pe 18 iulie 2025. Acesta a fost un pas important către înțelegerea unui capitol întunecat din istoria germană de după război. Conversațiile și rapoartele celor afectați au arătat cât de dureroase au fost experiențele pe care mulți dintre acești așa-ziși copii deportați au suferit între 1945 și 1990. În acest timp, se estimează că între 6 și 8 milioane de copii au fost trimiși pe coasta de vest pentru tratament medical, inclusiv aproximativ 325.000 de copii și tineri din St. După cum relatează NDR, masa rotundă a fost înființată la cererea celor afectați pentru a le asculta și documenta poveștile dureroase.

Proiectul, care a fost realizat de Universitatea Christian Albrechts din Kiel sub conducerea Prof. Peter Graeff și Dr. Helge-Fabien Hertz, coordonați, examinează experiențele acestor copii în detaliu. O analiză inițială s-a bazat pe mai mult de 1.000 de pagini de material istoric și 450 de seturi de date, precum și pe interviuri cu cei afectați. Au existat rapoarte îngrozitoare de violență psihologică, cum ar fi abuz verbal și izolare. Așa își descrie Christa Schneider, o fostă copilă care a fost deportată, povestea suferinței ei din casa de sănătate pentru copii „Schloss am Meer”. I s-au dat laxative și a fost forțată să mănânce vărsături, ceea ce a făcut-o să se întoarcă acasă să fie o experiență traumatizantă, deoarece părinții ei nu au crezut-o. Potrivit Deutschlandfunk, aceste cure au fost adesea oferite ca măsuri curative pentru bolile respiratorii, finanțate din fonduri de sănătate și de pensii.

Experiențe și procesare

Lanțul de constrângere și abuz în case este alarmant. În ciuda procesului dificil, pentru cei afectați este important să se ceară nu numai compensații, ci mai ales educație și responsabilitate. Asociația pentru Prelucrarea și Cercetarea Expulzării Copiilor (AEKV) solicită o analiză cuprinzătoare a evenimentelor și cooperarea cu cei afectați. Studiul a constatat că mulți copii au fost obligați să se odihnească strict, pe care au trăit-o ca o tortură, în timp ce contactul cu părinții lor a fost întrerupt pentru a evita dorul de casă.

Deși s-au făcut unele progrese, cum ar fi un studiu de fezabilitate al Asociației Germane de Asigurări de Pensii privind procesarea sistematică, mulți dintre cei afectați se luptă în continuare cu consecințele psihologice și cu sentimentul că poveștile lor nu sunt suficient de apreciate. Diakonie Niedersachsen și-a cerut deja scuze pentru neglijările sale, dar mulți dintre furnizorii de acasă nu au făcut încă declarații oficiale. Rămâne de sperat că expoziția planificată despre deportările copiilor din St. Peter-Ording, care are scopul de a atrage atenția asupra diversității experiențelor, este un pas în direcția bună.

Tratarea acestei probleme necesită răbdare și un bun talent pentru a-i pune pe cei afectați în centrul atenției. Trauma deportării copiilor este o povară dificilă pe care nu o putem ignora pentru mult timp.