Comemorare la Paris: priveghere pentru victimele masacrului din 1961

Comemorare la Paris: priveghere pentru victimele masacrului din 1961

Vineri seara, câteva sute de oameni s-au adunat la Pont Saint-Michel din Paris pentru a-și aminti de algerienii care au fost victimele unui masacr oribil din 17 octombrie 1961. Aceste evenimente tragice, desfășurate de poliția franceză împotriva manifestanților pașnici algerieni, rămân o parte dureroasă a memoriei colective și rămân explozive din punct de vedere politic. De atunci, peste 80 de organizații, sindicate și partide politice au cerut autorităților franceze să recunoască oficial această crimă de stat, după cum relatează Bondy Blog.

În acea noapte în urmă cu peste șase decenii, peste 100 de algerieni au fost uciși și peste 12.000 de protestatari au fost arestați. Manifestația a fost îndreptată împotriva unei stări de acces rasiste impuse de guvernul de atunci. Fatima Besseghir, fiica unuia dintre manifestanți, a dat o relatare emoționantă a torturii suferite de tatăl ei la Château de Vincennes. Aceste povești personale dezvăluie cicatricile adânci lăsate de acest capitol din istoria Franței.

Amintire și pretenții

Evenimentul comemorativ, care a avut loc pe 17 octombrie 2025, a avut ca scop onorarea victimelor violenței rasiste și coloniale din mâna statului francez. La adunare au fost prezenți numeroși susținători, inclusiv Marea Moschee din Paris, care a organizat și un eveniment comemorativ. Chems-Eddine Hafiz, rectorul moscheii, a subliniat necesitatea recunoașterii zilei de 17 octombrie pentru reconcilierea dintre popoarele francez și algerian. În acest context, există apeluri repetate pentru a permite accesul la arhivele Războiului din Algeria și pentru a preda în mod corect trecutul colonial, așa cum se poate citi și pe site-ul Survie.

O altă preocupare centrală a organizatorilor a fost cererea pentru un muzeu național în Franța care să examineze cuprinzător istoria colonialismului. În fața colonialismului, este esențial să aducem în prim-plan autodeterminarea și vocile celor afectați. Samia Messaoudi, o figură centrală în cultura amintirii, a subliniat, de asemenea, cât de important a fost să-și înființeze organizația „Au nom de la mémoire” în 1990 pentru a păstra vie memoria masacrului.

Critică și recunoaștere

Dar discuția despre calificarea zilei de 17 octombrie 1961 drept infracțiune de stat rămâne sensibilă și controversată din punct de vedere politic. Politologul Olivier Le Cour Grandmaison a subliniat responsabilitatea lui Maurice Papon, prefectul de poliție al Parisului de atunci, care a fost considerat responsabil pentru masacre. Emmanuel Macron a descris actele drept „crime inescuzabile” în 2021, dar cursul oficial al guvernului rămâne ambivalent. O rezoluție care recunoaște masacrul a fost introdusă în februarie 2024 de deputatul Sabrina Sebaihi și adoptată de Adunarea Națională, dar a fost puternic modificată.

Aceste evoluții sunt în contextul unei dezbateri mai ample despre violența colonială, care nu se limitează la trecut, ci ridică și întrebări sociale actuale. Evenimentele istorice precum protestele din Algeria din 1945 și reacțiile brutale ale guvernului francez în timpul decolonizării au arătat că violența a fost o parte centrală a practicii coloniale și că, din păcate, aceasta are și astăzi repercusiuni, după cum subliniază Agenția Federală pentru Educație Civică.

Istoricul și media în urma masacrelor au fost adesea înșelătoare și au susținut versiunea oficială a evenimentelor. Coregraful Mehdi Slimani a adus în centrul atenției acest capitol important cu o piesă care a fost bine primită de la premiera sa în 2011. Evenimentul memorial și cererile continue de recunoaștere și dreptate sunt pași cruciali către o cultură vindecătoare a amintirii care nu numai că promovează uitarea, ci și un angajament activ cu trecutul colonial.